Solidari cu minerii din Valea Jiului 

Parlamentarii sunt norocoși, pe când noi, ceilalți, trăim cu îngrijorarea că ne vom pierde locurile de muncă. Ei își primesc salariile (și pensiile speciale) fie că economia merge bine ori nu, în timp ce noi, cei care le plătim salariile și pensiile speciale, suntem îngrijorați dacă vom avea un loc de muncă mâine.

Presa ne anunță că statul a acordat 105 milioane de lei pentru închiderea minelor neprofitabile din Lonea și Lupeni. Închiderea minelor este o tragedie care putea fi evitată, iar fondurile trebuiau alocate strategic, din timp și profilactic pentru a preveni închiderea minelor ori, în mod alternativ, pentru crearea de locuri de muncă alternative pentru minerii afectați și familiile lor. Statul a alocat 12 milioane din suma totală pentru compensarea minerilor care își pierd locurile de muncă. Doar 12 milioane. Unde vor merge celelalte 93 de milioane de lei nu știm încă. Presa nu spune.

Închiderea minelor reprezintă o dovadă în plus că la cârma țării pare să nu fie nimeni. O mină nu devine neprofitabilă peste noapte și nici nu se închide, tot peste noapte, pentru că nu e profitabilă. Cauzele pierderilor trebuiau identificate cu mult timp în urmă și remediate pentru a preveni închiderea minelor. A închide mine înseamnă a crea o catastrofă umanitară: concedierea a sute ori mii de mineri și alți angajați, și afectarea negativă a altor mii de ființe umane și familii care depind de salariile minerilor concediați.

În 2014 mi-a fost dat să vizitez cartierul "Dallas" din Vale. Cei din Vale știu despre ce e vorba. Am auzit de "Dallas" de la localnici și am insistat să văd cu ochii mei cea mai mare tragedie a minerilor concediați și a copiilor lor pe care am văzut-o vreodată. Imaginile triste de atunci încă îmi sunt proaspete în minte. Câteva blocuri cu 10 etaje, fără ascensor, construite pe vremea lui Ceaușescu adăposteau câteva sute de familii. Erau blocuri insalubre, multe cu pereții interiori mucegăiți. Ici și colo oamenii tușeau în spatele ușilor. Nu îmi venea să cred că unii dintre noi trăiau, ori trăiesc, în astfel de condiții mizerabile de viață ca urmare a pierderii locurilor de muncă. E inadmisibil.

E de datoria statului să investească în primul rând în ființele umane. Să ne folosească impozitele pentru a ajuta pe aceia dintre noi care au nevoie de ajutor. Încă din 2014 mi s-a înfiripat în minte viziunea unei Românii în care nimeni nu trăiește în condițiile în care trăiau minerii concediați și familiile lor în "Dallas". O Românie în care nici un copil nu se culcă înfometat ori merge la școală înfometat.

Închiderea minelor dovedește din nou că România nu știe să-și joace jocul cum trebuie. Tragedia aceasta trebuia prevenită cu fonduri europene. Minele României se închid pentru că așa cere Europa. La fel impune și noua ideologie mondială a modificărilor climatice, reală ori presupusă. În Europa, minele de cărbuni se închid ori se vor închide în următoarele câteva decenii, în Germania, de exemplu, până în 2038.

Biden intenționează să închidă minele din America, ceea ce va rezulta în sute de mii de mineri fără locuri de muncă. O face pentru că pretinde a fi un "vizionar" care urmărește ameliorarea schimbărilor climatice.

Acestea impun eliminarea tuturor industriilor care produc bioxid de carbon. Dintr-o dată, cărbunele și minerii au devenit inamicul numărul unu al ideologiei climatice. Minerii României sunt văzuți și ei din această perspectivă.

Există o corelație între închiderea minelor și ideologia climatică. În numele ideologiei climatice UE închide minele, interzice mașinile diesel, iar aceste mutații produc victime: pierderea a milioane de locuri de muncă. Noile locuri de muncă, numite "green jobs", sunt, cum spunea cu acuratețe dl Trump anul trecut, o iluzie, slab plătite și fără efect tangibil.

Suntem, deci, solidari cu minerii din Valea Jiului și cu familiile lor. Factorul uman este cel mai prețios. Guvernul României a ales să sacrifice factorul uman în numele politicii climatice a UE.