Statul neo-marxist sugerează licențierea părinților pentru a fi părinți (III)
Centrul de Planificare Familială și Consiliul pentru Informare și Educație Sexuală din Statele Unite (SIECUS) sunt doar două organizații care au făcut presiuni pentru forme extremiste de educație sexuală în școli.
Acestea împărtășesc conceptul de drepturi sexuale ca drepturi ale omului inviolabile.
Este o structură care scoate din peisaj îndrumarea parentală, făcând din stat arbitrul final care să stabilească dacă drepturile omului sunt încălcate în cazul minorului.
Mai mult, această misiune este globală. Declarația Federației Internaționale de Planificare Familială, din 2008, privind "drepturile sexuale" se aplică atât copiilor, cât și adulților.
Aceasta afirmă că opțiunile sexuale ale unei persoane nu pot fi îngrădite. În cazul copiilor, acest lucru include dreptul de a consimți la sex, bazat nu pe vârstă, ci pe conceptul vag de "capacitatea de evoluție a copilului", aceasta presupunând orice vârstă la care un copil pretinde că își dă acordul.
În cele din urmă, legislația privind drepturile sexuale consolidează premisa că drepturile sexuale (sau drepturile "de gen") sunt drepturi ale omului.
În primul rând, interzice la nivel național orice discuție care nu afirmă identitatea transsexuală.
Astfel de interdicții au împiedicat deja mulți părinți preocupați să obțină consiliere eficientă pentru a aborda problemele legate de activitățile sexuale ale copilului lor sau de confuzia de gen.
O interdicție la nivel național i-ar împiedica cu desăvârșire să-și ajute copiii, catalogându-le eforturile ca fiind discriminare ilegală (și probabil și o încălcare a drepturilor sexuale ale copilului).
În al doilea rând, legislația privind drepturile sexuale respinge orice excepție religioasă sau de conștiință.
Acest lucru deschide posibilitatea ca asistentul social să declare "inapt" orice părinte care este în dezacord cu această lege, fie că este creștin sau nu.
Dacă acest lucru s-ar întâmpla, am vedea probabil mai multe proceduri impuse de stat pentru a determina competența parentală.
Licențierea părinților ar putea suna ciudat, dar este un vechi vis de inginerie socială care moare greu.
Iar progresiștii construiesc cu sârg drumul pentru a ajunge acolo. Dacă nu există o reacție agresivă și susținută, puteți fi siguri că această idee va invada curentul principal al societății.
Așadar, părinții nu pot lăsa garda jos. Ei dețin cheia pentru a se antrena în această cursă sălbatică.
Traducere, Eliza Diaconeasa Voicu
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
