Viitorul african al Europei 

Conferința despre viitorul Europei s-a organizat ieri, 9 mai. Așa cum am anticipat, s-a ținut la Strasbourg, într-un oraș occidental, nu în îndepărtatul București ori Vilnius. Au vorbit dl Macron și alți magnați ai Uniunii Europene, toți robi ai unor ideologii care distrug viitorul, nu care îl clădesc.

Pentru că oricine e împotriva familiei, căsătoriei ori a copiilor nenăscuți e, prin definiție, împotriva viitorului. Cei care nu au copii, cum e dl Macron, nu sunt calificați să vorbească despre viitor.

Deja am publicat două materiale privind Conferința viitorului Europei. Astăzi readuc în discuție subiectul comentând asupra posibilității unui viitor african al Europei.

Ipoteza unui viitor african al Europei nu îmi aparține, cu toate că am meditat asupra ei încă din 2015 când 1 milion de migranți au intrat în EU la invitația dnei Merkel. Ipoteza am găsit-o prima dată discutată în cartea lui Ross Douthat: The Decadent Society / Societatea decadentă (2020). Iar recent am citit un articol în London Review of Books care m-a dus cu gândul la aceeași ipoteză.

În timp ce comentatorii care discută posibilitatea islamizării Europei, și, deci, a unei Eurabia islamică, Douthat vorbește despre o "Eurafrică" predominant creștină. Douthat discută ipoteza Eurafricii în paginile 206 - 210 ale cărții sale, în capitolul ultim al ei, intitulat "Renaissance / Renașterea".

Îi dă nădejde migrația africană spre Europa, o migrație conservatoare și, în parte, creștină. Este încurajat de influența crescândă a cardinalilor catolici de culoare, cum e Cardinalul Robert Sarah.

Migrația africană va parveni și din țările musulmane din Sahel. Fenomenul este discutat de Stephen W. Smith în Philanthropic Imperialism / Imperialismul Filantropic, un articol publicat luna trecută de London Review of Books. Recomand articolul. Ilustrează o realitate pe care toți o știm deja: Occidentul a generat migrația din ultimii 15 ani spre Europa, iar gafele occidentalilor vor continua să forțeze milioane de africani și musulmani să migreze spre Europa. Războaiele lui George Bush Jr. au destabilizat Orientul Mijlociu, cauzând războaiele civile din Irak, Siria, Tunisia, Egipt și Libia. Rezultatul a fost o migrație masivă fără precedent spre Europa.

Politica militară a lui Macron în Sahel (Mali, Niger, Chad) va cauza, crede autorul, migrații masive spre Europa. Islamiștii au devenit extrem de puternici în Sahel, guvernele și armatele acestor țări fiind incapabile de a stopa progresul islamiștilor. Franța a anunțat recent că își va retrage forțele armate din Sahel, iar rezultatul va fi, spune autorul, un haos social, economic și politic care va pune în mintea africanilor ideea de a-și găsi refugiul în fostele metropole coloniale.

Eurabia ori Eurafrica? Viitorul Europei va confirma modelul pe care istoria îl va alege și pe care Dumnezeu îl va îngădui. Încă în 2021, însă, putem spune cu certitudine că Europa lui 2050 va fi radical diferită de cea de azi, în primul rând din punct de vedere demografic.

Va fi acest viitor o pedeapsă îngăduită de Dumnezeu pentru înstrăinarea europenilor de valorile care puteau să-i dea viața? Familia, copiii, căsătoria, creștinismul, valorile, munca, responsabilitatea individuală, prudența? Nu este exclus. Sfintele Scripturi conțin precedente istorice clare în acest sens. Pe la anul 700, înainte de Hristos, israeliții au dispărut ca națiune, fiind duși în robia asiriană din cauza înstrăinării lor de Dumnezeu. Iar Iuda din vremea lui Ieremia aproape că și ea și-a pierdut identitatea etnică, fiind dusă în robia babiloniană tot pentru că s-a înstrăinat de Dumnezeu și de iudaism.

Ne-am dori ca Europa să evite această pedeapsă a istoriei, pe care am putea-o numi pedeapsa ultimă și capitală a istoriei. Din nefericire, acest scenariu al viitorului Europei devine tot mai pronunțat și realist. Nu cunosc niciun intelectual european care ar putea picta un portret optimist al viitorului Europei. Iar declarațiile micuților "mesia" ai Uniunii Europene privind viitorul Europei sunt la fel de nesigure.