Ființele umane sunt extrem de frivole. Motiv pentru care cultivarea responsabilității este o provocare imensă. Niciunde nu se vede lucrul acesta mai clar decât în lamentațiile discutate de mass-media în ultimele săptămâni privind declinul demografic al Europei, SUA și al Chinei. Nu dorim declin demografic. Dar nu dorim nici copii. Ultimii sunt indispensabili pentru stabilitatea demografică, iar stabilitatea demografică este indispensabilă creșterii economice și, deci, vieții confortabile cu care ne-am obișnuit de câteva generații încoace.
Am trecut dincolo de punctul ireversibil al declinului demografic? Probabil că da, dar încă nu putem spune afirmativ. Demografii ne informau cu decenii în urmă că populația planetei va continua să crească până în 2050, iar apoi se va plafona pentru o generație sau două, înainte de a începe să scadă drastic. Dar apocalipsul demografic global pare să se manifeste mult mai repede decât s-a preconizat.
Încep cu Europa. Săptămâna trecută UE a emis date statistice conform cărora în ultimii 50 de ani s-au produs mutații radicale în atitudinile și practicile europenilor privind căsătoria și copiii. Până în 2019, de exemplu, numărul căsătoriilor în Grecia s-a redus la jumătate în comparație cu 1964, iar numărul divorțurilor a crescut de 4,4 ori.
La nivel european, datele sunt aproximativ aceleași. În 50 de ani numărul căsătoriilor a scăzut cu 50%, iar numărul divorțurilor a crescut de 4,3 ori. Datele statistice sunt și mai rele pentru Cipru și tragice și în Italia.
Dincolo de Atlantic, situația este la fel de complicată. În 10 ani, populația Americii a crescut cu doar 7-8%. Datele statistice tocmai publicate denotă un colaps demografic aproape sigur. Fertilitatea a scăzut la 1,7%. Statele pro-avort au cunoscut cel mai scăzut nivel demografic. New York, Massachusetts, Illinois și California au pierdut populație. Niciodată în istoria statului, California nu a pierdut populație până anul trecut. Mai mulți oameni fug din "paradisul californian" decât intră.
În contrast, statele pro-viață (și capitaliste) au cunoscut o creștere demografică cu mult peste rata națională. Texasul, de exemplu, a crescut în populație în 10 ani cu 18%, o creștere remarcabilă.
Tragedia demografică a anului, însă, este China. În 10 ani, populația Chinei a crescut cu 5,3%, adică cu 0,5% anual. Tragedia Chinei se manifestă în îmbătrânirea rapidă a populației.
Populația activă economic, între 15 și 59 de ani, a scăzut în 10 ani de la 940 de milioane la 895 de milioane. Procentul populației de 60 de ani și peste a crescut, ea trăind din munca celor între 15 și 59 de ani. 13,5% din populația Chinei are peste 60 de ani, în comparație cu 10% în 2010. Economiștii își pun, deci, întrebarea relevantă: "will China grow rich before it will grow old / va deveni China bogată înainte de a îmbătrâni"?
Continui să fiu vocea celui care strigă în repetate rânduri și de mulți ani: "nu neglijați factorul uman"! Factorul uman este cel mai prețios. Capitalul uman produce bogăția și bunăstarea. Factorul uman dă frumusețe societății. Distrugerea lui înseamnă, inevitabil, distrugerea viitorului !
Întrebarea "viitorul planetei, un viitor fără oameni" este, deci, relevantă. Generației mele probabil îi este irelevantă această întrebare, dar celor care iubim generația tânără ne pasă. Nu dorim să lăsăm în urmă povară pentru ei și copiii lor.
Secularismul european a învățat generația mea să trăiască pe spatele generației tinere, iar ei, la rândul lor, nu vor ezita să trăiască pe spatele copiilor lor.
Este potrivit ca din când în când generația mea să își facă o mea culpa. Generația de dinaintea noastră a dat generației mele uneltele autodistrugerii: avortul, relațiile sexuale nepotrivite, atitudini anti-familie, atitudini anti-copii, hedonismul, egoismul generațional, lipsa de interes față de ziua de mâine. Generația mea nu a blocat ori eliminat acești, și alți factori ca ei, care distrug factorul uman. Din nefericire, nu ne putem aștepta ca generația tânără să schimbe traiectoria pe care noi i-am plasat.
Avem multe lucruri de făcut. Poți contribui în multe feluri și în domenii de activitate diverse, în funcție de experiență și posibilități: zilnic sau săptămânal, minute sau ore, progresăm puțin câte puțin, dar sigur.
